Varză à la Cluj

Capra şi varza s-au împăcat.

Agora Jocuri

Tudor Giurgiu: Mi-e dor de ratările lui Balint, de cursele lui Ilie Dumitrescu. Mi-e dor de toți

Superb a scris de curând Tudor Giurgiu despre marea echipă națională a României din 1990, cea care a pregătit succesul generației de aur din 1994.

Asearã m-am teleportat în 1990 si nu mai îmi venea sã plec de acolo. Am revãzut pe TVR3 repriza a doua din România-Argentina de la Mondialul italian si nu mi-a venit sã cred cum jucau `bãietii nostri`.

Vorba lui Topescu, `de unde mai poate Klein sa faca atâtea curse inainte-inapoi?`. `Admirabilul Andone` era de netrecut, Hagi era când în apãrare, când în atac, `micutul Mateut cu inima mare` se bãtea pentru toate mingile, Gicã Popescu, la 22 de ani, era de o sigurantã incredibilã, Dãnut Lupu era impetuos si sigur în actiuni, Ionut Lupescu (21 de ani atunci) zici cã era un tocilar scãpat de pe bãncile liceului. O echipã de (aproape) mânji care mâncau jãratec. Nu zic sã le dãm pensii speciale sau sã le facem statui, desi ar merita. Sugerez doar ca aceste meciuri sã le fie arãtate noilor tricolori înaintea fiecãrui meci oficial, poate le schimbãm mãcar atitudinea, dacã mai mult nu se poate.

Pe Andone l-am vãzut acum vreo lunã prin Kaufland, preocupat de cumpãrãturi, un anonim între alti zeci. N-a venit nimeni sã-i strângã mâna sau sã-l felicite pentru o carierã exemplarã. Pe Lupu l-am vãzut recent (înainte de a se infecta cu Covid) într-o benzinãrie la iesirea din Bucuresti. Nu era în apele lui, avea o masinã destul de obositã, el, starul, vedeta care înnebunea tribuna cu driblingurile lui. M-am blocat când l-am vãzut si nu m-am dus sã îi spun un simplu `multumesc`. Pentru a-l convinge cã nu e un `has been`. Dacã îi mai vedeti pe undeva, pe ei sau pe alti mari sportivi, arãtati-le cã nu i-ati uitat, cã îi iubim si cã ne hrãnim încã din amintirea marilor lor succese. Dar sã mã întorc la meci. Cele mai simpatice imagini erau cadrele cu banca noastrã de rezerve – nea Imi si secundul lui, agitati, cu pãrul în vânt, îmbrãcati în niste sacouri maro (culoarea rahatului literally) cu o croialã so 90’s, inadecvatã, aiurea, lãlâi. M-am gândit imediat la Mirel Rãdoi (pe care îl respect sincer) si la perfectiunea tinutei lui. Un lord. Nu i se miscã un fir de pãr nici la 0-3.

Ce dor mi-e de putin tupeu, haos si inconstientã, de dorinta nebunã de a arãta lumii cã România aia sãracã si nebãgatã în seamã poate fi un adversar de temut. Mi-e dor de ratãrile lui Balint, de cursele lui Ilie Dumitrescu. Mi-e dor de toti” a scris Tudor pe facebook.

Tudor Giurgiu este regizor, producător român de film și părintele TIFF. Pe lângă filmul de ficțiune, a realizat și videoclipuri muzicale și filme documentare.

1 COMMENTS

LEAVE A RESPONSE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *