Varză à la Cluj

Capra şi varza s-au împăcat.

Agora

Ce mișcă munții și salvează România? Ne explică Andi Daiszler

Andi Daiszler, ex. jurnalist, actual antreprenor și civic (ar spune unii) scrie uneori chestii faine, cumva importate și din experiențele vizitelor lui din vest. De data asta este vorba despre acel „plan de țară” clamat mai de toți politicienii în ultimii ani dar pus în practică, sistematic, doar de unele asocieri civice.

Și Daiszler zice: „Îmi aduc aminte și acum cu drag că am donat pentru Cumințenia Pământului. Au fost 10 lei pe care i-am dat nu doar pentru creația brâncușiană, ci, mai degrabă, pentru o idee, pentru un plan, un plan în care am crezut, un plan de refacere a noastră, ca oameni. Un plan în care eu cred în continuare, deși campania nu mai există și a fost considerată un eșec. Eu cred că a fost doar un test. Pe care eu și încă o tonă de oameni l-am trecut.

Pentru că îndemnul guvernului Cioloș suna în genul hai să facem ceva împreună! Și mereu mi-au plăcut invitațiile, inițiativele care mi-au permis să-mi aduc contribuția în fel și chip. Mai ales că cea din 2016 avea ceva aparte, mai ales că susțineam un demers care nu făcea bine în maniera clasică (spital, școli, case), ci într-un mod mai profund.

La vreo 2 ani distanță, când l-am întâlnit pe Dacian Cioloș pentru exact 10 secunde n-am putut să-i spun decât mulțumesc. Dincolo de lucrurile pentru care-l admiram, precum normalitate și abilitatea de a spune lucrurilor pe nume, mulțumescul era cumva și pentru că mi-a dat ocazia să fiu parte dintr-un plan.

Azi suntem toți parte din planul ONG-ului care ridică la București un spital și apoi încă unul, parte din campania Raisei de strângere de fonduri pentru un adăpost pentru maidanezi și câini maltratați, de achiziționare a senzorilor de aer necesari la Cluj-Napoca pentru a înțelege starea de fapt, parte din foarte multe planuri de genul ăsta.

Dar nu suntem parte din nici un plan de țară. N-am mai fost demult invitați să credem că se poate. Și asta doare cel mai tare. Ni se spune zilnic ce nu putem face, ce n-avem voie să încercăm, ce riscăm dacă nu facem asta, în schimb nu ni se spune să credem în ceva.

Sistemul, căci în el ar trebui să ne încredem de fapt, (asta simboliza și campania pentru Cumințenia Pământului – un sistem de valori sănătos care funcționează prin aportul și încrederea noastre) e format din oameni și din reguli.

Și, în lipsa unui plan de țară pe care să-l cunoaștem, înțelegem și acceptăm, suntem forțați să împărțim această încredere celor care ne-o cer azi 4 ani, mâine 4, dar să gândim mereu fragmentat și să nu credem în sistem.

De asta suntem mereu pregătiți să susținem societatea civilă, pentru că acei oameni pun în fața noastră un plan, ni-l explică și ne cer să fim parte din el, să credem în ideea lor nu cu vorbe goale, ci cu soluții. Și asta mișcă munții și salvează România”.

LEAVE A RESPONSE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *