Varză à la Cluj

Capra şi varza s-au împăcat.

EXCLUSIV

Cum a văzut Clujul gestul lui Puiu? Părerologii despre Cristi Puiu.

Lumea bună a Clujului a opinat imediat după gestul lui Puiu, vizavi de măști, gest pe care nu vi-l mai redăm că-l știți cu toții. Unii au apreciat gestul, alții au puroiat verbal la adresa lui Puiu.

Noi ne-am pus să colectăm câteva păreri cu și despre gestul lui Puiu, ale unor clujeni de catifea, și no, vi le redăm:

Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj, cel care ar fi vrut să candideze la primărie, dar că nu știm de ce nu a candidat, spune că „domnul Cristi Puiu nu vrea să se poarte masca 200 de minute cât durează capodopera sa cinematografică. Este ok. Sunt atenți să poarte masca 480 sau 600 de minute în fiecare zi medicii, asistenții, infirmierii, ambulanțierii, jandarmii, poliția, cei din fabricile de medicamente, în general cei care au grijă de cei care se infectează după ce sunt sfătuiți să nu poarte masca”. Trebuie să recunoaștem că la băgat în seamă, public, e bun Drăgoșelul. Zîce binie.

Vasile Manu, bloagăr, jurnalist, comerciant de țicle, no uăm fain în general, zice că „domnule regizor Cristi Puiu, hai ca nu e chiar atat de rău să porți mască”. Noi înțelegem că nu empatizează cu Puiu, ci cu Arafat.

Mihnea Măruţă, acest lord of the light al zilelor noastre, cel mai mare ziarist, după unii „clar în ”n” luni demisionează cam de oriunde lucrează”, are o scriere mișto (by the way, bre Mihnea, că noi suntem mai de la stadion, scuze limbajul).

Deci Mihnea zice așa:

„Ce-a făcut Cristi Puiu?

Și-a cerut scuze spectatorilor că acea copie a filmului „Malmkrog” pe care urmau s-o vadă mai are câteva greșeli de subtitrare. Și i-a rugat să plece pe aceia care nu vor rezista, cu masca pe față, la un film despre care el însuși recunoaște că e foarte lung.

S-a pus, adică, în locul nemulțumiților, înainte ca ei să fie nemulțumiți. N-a contestat măsurile luate de organizatori: dacă ar fi fost așa, era mai simplu să nu permită proiecția filmului la TIFF.

Ce l-a stârnit? E limpede că tonul disprețuitor cu care prezentatorul i-a cerut să își pună mască, deși se găsea la metri buni distanță de primul rând de scaune.

Ce-a mai făcut Cristi Puiu, așa cum a făcut cu fiecare film pe care l-a realizat?

Ne-a cerut să gândim, fiecare cu capul nostru, să fim atenți la realitate și la aparențe, să căutăm sensul lucrurilor, să nu devenim „turmă”, să chestionăm puterea, să nu facem răul cu bună-știință.

Artiștii – zice Jung – „sunt primii care ghicesc misterioasele curente care își croiesc drum în obscuritate. Ei fac cunoscute, asemeni unor adevărați profeți, tresăririle inconștientului colectiv (…) care trebuie în timp, inevitabil, să iasă la suprafață ca fenomene colective, dar ei o fac fără a ști ce fac, sunt guri prin care se rostește ceva ce îi depășește.”

În „Aurora”, Cristi Puiu vorbește, înaintea vremurilor, despre violența care se naște când suntem incapabili să ne gestionăm eșecurile personale.

În „Sieranevada”, despre cum ne judecăm unii pe alții și cum ne punem etichete ca niște sentințe definitive.

„Malmkrog” este, îndrăznesc s-o spun, poate cel mai profund film gândit vreodată de un regizor român – un dar făcut culturii române de un om care a riscat să fie catalogat drept nebun fiindcă s-a gândit la nuanțe la care alții nu se vor gândi niciodată.

Da, nu e un film de văzut la mall. Nu e un film pentru marele public, dimpotrivă: dialogurile sunt atât de dense, iar firul argumentării e dificil de urmărit și pentru spectatorii cu lecturi solide.

E un film pe care fie îl vezi pe bucăți, tot reluându-l și mestecându-l, fie nu poți să i te sustragi nici un singur minut.

Dar, așa cum a mărturisit acum câteva luni, Cristi Puiu face filme pentru acei singuratici care, oriunde ar fi ei, caută răspunsuri la disperarea acestei lumi și le găsesc în arta altor singuratici.

Datorită temelor și trimiterilor sale secrete, „Malmkrog” va rezista mulți ani de acum înainte, pentru că vorbește despre cele mai importante întrebări ale vieților noastre: ce este răul; pentru ce merită să trăiești și pentru ce merită să mori; ce rost are tradiția, ce sens are războiul, unde e limita dintre crimă și dreptate, cum se iscă o revoluție și cum se instaurează teroarea.

Între timp, noi vom continua să-l judecăm pe Cristi Puiu pentru că se încăpățânează, cu riscul de a greși, să vorbească liber.

Îl vom judeca și-l vom pune la zid, adăugând încă un capitol la istoria românească a artiștilor condamnați să-și piardă mințile, să se retragă din lume sau să emigreze doar pentru că și-au iubit semenii și au ținut, cu orice preț, să le spună adevărul”.

Beton, mai departe, Tibi Fărcaș, mamutul presei și bossul de la Clujul Cultural comentează și el, dar nu zice nimic concret, își pune bucile în două luntre: „În afara unor fanatici, a unora cu partis pris-uri și a doi-trei prieteni sinceri, 95 la sută din reacții sunt negative și critice la adresa alegațiilor lui Cristi Puiu pe care le-a făcut la TIFF 2020.

E important că ești regizor-filosof, dar un pic de realism când valul doi de pandemie e instalat în Ro cu consecințele pe care le vedem toți nu ar strica…și un pic de respect față de organizatori, care s-au chinuit să facă festul

Puiu rămâne un regizor valoros dar care, tocmai pentru asta, are o responsabilitate imensă prin ce afirmă, mai ales în fața fanilor săi cinefili veniți să vadă interminabilul Malmkrog by Cristi Puiu

PS. dacă a fost (și) manevră de PR și-a atins targetul: toată lumea vorbește despre ce a zis Puiu și implicit de filmul lui”. Moderat comentariu, atent de data asta Fărcaș.

Jurnalistul de investigații, Mihai Șoica, este direct și sincer: „sunt perfect de acord cu regizorul Cristi Puiu.

Am sustinut guvernarea liberala din toate punctele de vedere dar am puterea sa spun ca sunt mai rai ca si PSD. Amatori si porniti doar pe furturi.

Ma uit ca la Cluj, președintele Consiliului Judetean Cluj, firma liberalului Alin Tise construieste sapte blocuri si nici o autoritate nu se mira de nimic”.

Și Măgrădean este dintr-o bucată, ne place ce a scris. Se vede că Vasile are condei și a lucrat mulți ani la Mediafax. Apropo, Cluj24 cum mere? Deci Vasile zice așa: „Ascultați-l pe Cristi Puiu când vorbește la TIFF despre nepurtatul măștilor de protecție, că el a regizat un film cu medici și se pricepe.

Păcat că nu a zis să nu ne mai spălăm pe mâini și să păstrăm distanța socială. Dar nu e totul pierdut, mai are vreme că TIFF-ul nu e gata… Hai domnu regizor, zi-le până la capăt.

Țineți minte cuvintele lui de la TIFF când veți sta la ATI legați la aparate ca să puteți respira”.

Cătălin Suciu, super-jurnalist are și el o opinie de valoare: „Țânțarii și vițelul de aur

Delirul continuă. Discursul lui Cristi Puiu de la Tiff a fost cât se poate de liber, el s-a exprimat clar în privința a ceea ce crede despre măsurile adoptate în România -măsuri valabile în toată lumea, cu mici excepții- pentru stoparea răspândirii Coronavirusului. N-am sesizat nuanțe în vorbele sale. El a spus exact ce gândește. Am ascultat discursul său de zeci de ori. Este discursul unui om nervos, care spune exact ce-i vine la gură, fără discernământ. El însuși spune că era supărat fiindcă cei de la intrare l-au rugat să poarte mască.

Poate greșesc, desigur.

Unele persoane încearcă să îl disculpe, dând o altă conotație discursului său, găsind sensuri profunde în câteva fraze precise, fără nici un fel de subînțeles. Plus că explicațiile care i-au căutat alibiuri au fost construite pe fraze trunchiate din discurs. Ce paradox. Unii i-au acuzat pe acuzatorii lui Puiu că i-au scos cuvinte și fraze din context, ei înșiși făcând asta.
Chiar așa? Toți sunt debili și nu înțeleg un om frustrat care țipă ca un dement că organizatorii i-au cerut respectuos să poarte o mască?

Ce a spus Cristi Puiu, între altele: „Mi se pare extraordinar de mișto că la Cluj oamenii sunt disciplinați și atenți la toate detaliile astea, dar cred că absolut orice abuz trebuie amendat. Și dacă n-o faceți dumneavoastră, prin vot, de data asta, atunci n-o face nimeni. Dacă n-o facem noi, n-o face nimeni. Și știu că oamenii sunt speriați și respect și distanțarea socială și port masca atunci când intru în absolut orice spațiu închis. Dar, dacă mâine o să vă ceară dumneavoastră să mergeți în mâini, credeți-mă, o să mergeți în mâini.”

Dincolo de aberația cu purtatul măștii, pe care regizorul o consideră un abuz, ce treabă are el la proiecția propriului film să le spună oamenilor cum să voteze? (Dacă e o conotație aparte în tot discursul său, ea se referă la votarea unui alt partid la alegeri. Nu că aș vota eu cu un partid sau altul, că putea fi vorba de oricare, dar ce legătură avea asta cu filmul lui Puiu?).
Elitist a fost aparat, așa cum sunt și filmele sale, desigur, adresate doar acelora care le pot digera, înțelege cu adevărat în profunzimea lor abisală.
În sfârșit ne-a lămurit Cristi Puiu, la emisiunea lui Marius Tucă, unde a spus că s-a născut fără mască.

La Cluj a fost deranjat și de țânțari și de frig.
„(…) Ne-au ținut jumătate de oră până să intrăm. Au fost mai mulți factori: masca, frigul, țânțarii. Am întrebat dacă pot să vorbesc fără mască, ne-am născut fără mască. Mi s-a răspuns că nu mi se permite să intru fără mască și am zis că plec!”

Ce păcat că nu l-au lăsat să plece. Ar fi fost un act de curaj și de normalitate pentru TIFF, un festival care a marșat zi de zi pentru respectarea măsurilor de prevenție, dar care și-a încălcat propriile principii și reguli lasându-se șantajat de regizorul deranjat de frig, țânțari și mască. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu i-ar fi fost permis accesul în festival?

Ah, să nu uităm că azi avem un nou record de cazuri, 1415. Nu contează, că doar ne-am născut fără mască. Suntem liberi”.

LEAVE A RESPONSE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *